Intr-un sat din Banatul de munte, mai multe femei si barbati din acelasi neam au fost mutilati de un lup. Nu doar ca prin locurile acelea nu fusese vazut niciodata vreun asemenea animal, dar fiara si-a cautat victimele in locuri diverse, la zeci de kilometri distanta. Un macel comis intr-o singura zi.

Mai traiesc doi-trei oameni din cei care si-ar mai putea aminti de chipul Mariei Sarbu din satul Poeni, de infatisarea ei dinainte de ziua in care soarta i-a scos in cale ultimul lup care-a mai fost vazut prin padurile de la poalele muntilor Poiana Ruscai. Niscaiva batrane intepenite de ani pe bancuta din fata portii mai tin minte, scotocind prin caltii memoriei, ochii negri si mersul sprintar al femeii a carei drama, petrecuta cu mai bine de cincizezi de ani in urma, a ingrozit toate satele asezate de-a lungul Begai. Era sfarsit de septembrie, ca acum, cand, venind spre casa de la adunatul fanului din poienile de sub munte, un lup sangeros si turbat, aparut de niciunde, i-a sarit in fata, mutiland-o pentru tot restul zilelor. Intamplarea a aparut si in presa timisoreana, sub un titlu socant, care m-a starnit, in ciuda trecerii timpului, sa-mi fac bagajele si s-o iau pe urma intamplarii: Razbunarea omului-lup. O familie din satul Poeni cade victima unui blestem. Mai fusesem in muntii Poiana Ruscai, si ceea ce ma impresionase - mai tare chiar decat frumusetea salbatica a peisajului - erau povestile incredibile pe care le auzisem despre priculici si strigoi, despre vantoase si feciori transformati in cai, fapturi fabuloase, cu care oamenii aceia pareau sa-si imparta viata in mod firesc...

Blesteme, stragoni si lupi

Satul Poeni e risipit pe ulite inguste, care coboara, toate, catre albia noroioasa a raului Bega. A plouat si totul musteste de apa. Pamantul e jilav. Ca sa ajung la casa celei mai batrane femei din sat, la care sunt indrumata