Zilele astea, zice presa, se sfraseste domnia unui baron de cursa lunga, Marian Oprisan, presedintele CJ Vrancea. Intruniti intr-o sedinta extraordinara, consilierii judeteni, mai putini cei de la PSD, au votat in unanimitate sa-l destituie pe presedinte. S-a semnat, s-a citit (solemn) si s-a parafat, trebusoara pare incheiata. Asa o fi?...
Sa ne uitam in lege, caci, nu-i asa?, suntem un stat de drept. Ce spune textul L. 215/2001?
1. Presedintele CJ se alege de catre majoritatea consilierilor. In schimb demiterea lui nu se poate face decat prin votul unei majoritati de doua treimi. Prevederea asta produce exact aceeasi situatie aberanta care a aparut in Parlament, in urma interventiei partizane si imbecile a Curtii Constitutionale de anul trecut.
Legea noastra fundamentala are o prevedere de bun-simt (copiata ca atare din constitutiile occidentale) care spune ca presedintii Camerelor sunt alesi de acestea; pentru ca ei au rolul de a reprezenta Camerele.
Curtea noastra a decis ca, odata alesi, acesti presedinti nu mai pot fi schimbati pe durata mandatului decat la dorinta lor sau a partidului din care fac parte, inlocuitorii lor fiind numiti (practic) de acelasi partid.
Efectul acestei operatii fanteziste pe textul constitutional este ca presedintii pot fi in situatia de a se opune Camerelor proprii; ocazie cu care ies complet din rolul lor si saboteaza functionarea institutiei pe care o conduc. Exact acelasi efect ridicol il are super-majoritatea ceruta pentru schimbarea presedintelui CJ.
Institutia este astfel lovita de schizofrenie, dedublandu-se: intr-o parte sta presedintele Consiliului, care poate lua decizii semnificative de unul singur, in cealalta stau restul membrilor consiliului, care iau decizii prin regula majoritatii.
In cazul nostru, cu chiu cu vai, opozitia vranceana a reusit s
