VLAD MUGUR I se spunea Mesterul, iar noi putem incerca un portret schitat din evocari.
Vlad Mugur debuta ca regizor si asistent universitar la clasele profesorilor Aura Buzescu si Nicolae Baltateanu, ajutand la formarea celor mai bune promotii de actori pe care le-a dat scoala romaneasca. Vlad Mugur numea de Platina promotia din care au facut parte Constantin Codrescu, Vasile Nitulescu, Olga Tudorache, Florin Vasiliu, Matei Alexandru si Ludovic Antal si de Aur promotia lui George Constantin, Amza Pellea, Gheorghe Cozorici, Silviu Stanculescu, Silvia Popovici, Gina Patrichi. Straduintele i-au fost reprezentate de Nationalul din Craiova, unde a fost repartizat dupa absolvirea Institutului impreuna cu o parte a Promotiei de Aur: Amza Pellea, Gheorghe Cozorici, Victor Rebengiuc, Sanda Toma, Dumitru Rucareanu.
RETRAIRI. A colaborat cu Nationalul din Cluj intre anii 1964 si 1969; intre anii â82 si â87 conduce, la München, un teatru subventionat de stat si lucreaza cu o echipa permanenta. Directoratul de la Teatrul Giulesti, dupa Revolutia din decembrie 1989, a insemnat o epoca noua in viata acestei institutii, dar si in viata regizorului, care a si schimbat numele teatrului in Odeon. Inainte de a disparea in neant, Vlad Mugur a oferit un interviu Televiziunii Romane, in care nu povestea, ci retraia. Acele confesiuni despre viata sa au apropiat telespectatorii de fiinta sa tumultuoasa, rafinata si sensibila in acelasi timp. Spectacolele sale raman fara varsta, asa cum le-a gandit si trait Vlad Mugur. Pentru Mester, teatrul a fost mereu un santier din care oricand se putea crea o casa, o imparatie, un destin.
PREMONITIE. La o sedinta de spiritism, inainte sa vina pe lume, bunicului sau i s-a spus ca "va avea o fiica ce va naste un copil in care se va reincarna chiar el". Mesterul era mugur al unei familii de artisti si intelectuali renumita. Constantin
