Cele mai vechi documente care atesta existenta vitei-de-vie pe meleagurile brailene dateaza din anul 1624. Adevaratele plantatii viticole, insa, au fost infiintate incepind cu 1950, apogeul fiind atins in perioada 1976-1984, cind patrimoniul viticulturii brailene a ajuns la 8.127 ha, vii nobile roditoare. Si statisticile vremii sint foarte clare: pina in 1990, din punct de vedere al suprafetelor cultivate cu vita-de vie, Braila ocupa locul 14 in topul national, iar din punct de vedere al productiilor obtinute si cantitatii de struguri vinificate se situa, in permanenta, in primele patru locuri. Recesiunea dramatica a viticulturii romanesti de dupa 1990 si-a pus amprenta din plin si pe judetul nostru, iar consecintele sint vizibile si dramatice. Dupa '90, plantatii intregi au fost retrocedate fara discernamint, pe principii populiste de genul "cite putin la fiecare". Strategia "omul si rindul" insa, oricite voturi a adus, a insemnat, in primul rind, moartea viticulturii brailene. Din cauza costurilor mari de intretinere, pe care taranii nu si le-au permis, mii de hectare au fost lasate de izbeliste, plantatii intregi fiind transformate, an de an, in pirloage. Concret, din 1990 si pina in 2000, au fost defrisate in Braila peste 7.000 ha vie nobila pe rod. Culmea, datorita unei politici, ce iata, acum s-a dovedit a fi incorecte, locul viilor de renume a fost luat de micile plantatii din apropierea satelor, infiintate haotic, cu soiuri hibride. Astfel, in 2001, in tot judetul, mai ramasesera doar putin peste 1.100 ha vie nobila, din care 750 ha pe plantatiile fostelor IAS si 350 ha pe plantatiile fostelor CAP. Aparusera, in schimb, citeva mii bune de hectare de vie hibrida. Doi ani mai tirziu, in 2003, in statisticile DADR erau inregistrate, la nivel de judet, 6.735 ha amenajari viticole, din care, culmea, doar vreo 980 ha de vii nobile, restul hibrida, soiuri direct pro