- Diverse - nr. 193 / 2 Octombrie, 2006 Scoli pentru saracii tarii si scoli elvetiene pentru copiii celor inavutiti! Mi-e jena de dascalii care trudesc la catedra sa scriu ce imi sta "in gusa", dar trebuie spus ca scoala romaneasca nu mai este ceea ce a fost: creuzetul culturii nationale, al inteligentei si creativitatii, al emulatiei benefice multilaterale. Din "n" motive _ si politice si pecuniare _ intelegand prin ultima expresie crasa subfinantare si subremunerare din ultimii 15-16 ani _ scoala noastra este asa cum o vedem, dar, pentru starea ei, care nu peste tot este jalnica, nu se face vinovat deloc omul _ doamna sau domnul de la pupitru _ desi, sa recunoastem valabilitatea zicalei "cu uscaturile padurii _ deci, aici, in stiinta si constiinta dascalului roman cautarea tarelor generale este zadarnica. Cu mandrie putem spune ca ne-au mai ramas scoli nu numai cu nume si renume, in fata carora sa scoti palaria cu respect, exista si azi colegii si gimnazii care duc mai departe o faima binemeritata a invatamantului romanesc. Sa nu se uite ca firmele straine care au patruns in Romania dupa 1989 au ramas surprinse de calitatea superioara a pregatirii _ profesionale si de specialitate _ a romanilor. Dar, de atunci au trecut 16 ani si sistemul educativ national a parcurs si mai strabate un neasteptat labirint al autoregasirii si al integrarii, atat cat se poate, in cel european. Toate aceste miscari _ inainte si inapoi _ au influentat firesc, si uneori grav, bunul mers al scolii, indiferent la ce nivel ne raportam _ liceal sau universitar. Mai puternice au fost _ si mai sunt _ atacurile neloiale si nejustificate la adresa cadrelor didactice, care, sub presiunea neajunsurilor din scoli, a promisiunilor neonorate si a salariilor de mizerie au fost nevoite sa iasa in strada, sa ameninte cu una dintre cele mai periculoase "arme" _ greva generala si blocarea anului scolar.