Un concept pentru care canadienii francofoni continuă să se bată de seminţii şi neamuri formează azi populaţia Canadei. Autohtoni, originari din Europa, din Anglia, Franţa, Italia, apoi din Orient şi Extremul Orient, formează împreună una dintre cele mai diversificate societăţi din lume. Ca urmare, multiculturalismul e ridicat la rang de politică de stat în Canada, o dată pentru a facilita integrarea imigranţilor, nu întotdeauna uşoară, şi apoi pentru a păstra integritatea ţării. Există şi păreri că multiculturalismul dăunează integrării pentru că încurajează naţionalismul comunităţilor etnice. Realitatea însă le contrazice. Primele au fost alimentate mai cu seamă de curentul secesionist al canadienilor francofoni din provincia Quebec. Invitaţi însă de două ori să se pronunţe prin referendum asupra independenţei provinciei, aceştia au respins ideea.

Chestiunea lingvistică

Deşi problema independenţei Quebecului, provincie unde majoritatea canadienilor sunt de origine franceză, nu pare a avea sorţi de izbândă, bilingvismul rămâne chestiunea majoră care animă viaţa politică din Canada. Dacă la Ottawa, capitala ţării, e obligatoriu ca funcţionarii din administraţie şi membrii guvernului, până la premier, să vorbească curent atât engleza, cât şi franceza, lucrurile se schimbă în alte provincii. Pentru a accede în structurile de administraţie centrale sau locale, cunoaşterea celor două limbi oficiale ale Canadei este indispensabilă. Mai departe însă, e o chestiune de bunăvoinţă, iar francofonii se luptă pentru dreptul de a trăi în limba franceză, cum spun cei din Federaţia comunităţilor francofone şi acadiene din Canada.

Inscrisuri măsurate la centimetru

Spre deosebire de restul provinciilor canadiene, majoritar anglofone, în provincia Quebec şi la Montreal, francofonii au avut câştig de cauză. Sunt majoritari, iar bilingvismul