La 36 de ani, s-a inscris in clasa intâi. Pe de o parte, pentru ca viata i-a demonstrat cât de important e sa aiba carte. Pe de alta parte, pentru ca bastonasele si liniutele il ajuta sa-i treaca mai repede cei 12 ani de detentie. Au trecut deja doua saptamâni de la inceperea anului scolar. Acum stie la perfectie liniutele, bastonasele si zerourile! Si nu are decât… 36 de ani. Cristian Costache, detinut la PMS Craiova si condamnat la 12 ani de inchisoare, este elev in clasa intâi - „urs“, in limbajul obisnuit al locului. „Sunt cel mai in vârsta de la mine din clasa“, marturiseste Cristian. „Dar nu mi-e rusine. Invat sa scriu si sa citesc si asta e lucru mare pentru un om. Mi-am dat seama ca alta era viata mea daca stiam carte. Oamenii cu scoala au serviciu, au ajuns mari, nu stau in puscarie, ca mine… Daca stiam asta la timp, nu ajungeam aici“. Nascut intr-o familie deloc numeroasa - mai are doar un frate - dar saraca, Cristian nu a simtit niciodata nevoia sa mearga la scoala. Tigan, din neam de caramidari, copilul si mai târziu barbatul a stiut un singur lucru: sa mearga din oras in oras, din sat in sat, cu caruta si cortul, sa arda caramida. „La vremea mea, copiii de tigani nu se prea duceau la scoala. Cine facea patru clase era tare. Iar noi, cei care aveam meserii din tata in fiu, nici pe alea nu le faceam. Cartea nu ne invata cum sa facem caramida sau caldari, era pierdere de vreme, credeam noi“. „Urs“ cu coronita Anii au trecut, vremea scolii s-a dus si ea, dar Cristian nici nu i-a simtit lipsa. S-a casatorit, a facut doi copii. Si a lucrat la caramida, cât a fost ziulica de lunga. Pâna acum cinci ani, când, de la o petrecere prelungita a ajuns dupa gratii. „Am comis o fapta pe care trebuia s-o platesc“, isi recunoaste el vina. „Au fost ani lungi si abia am trecut de jumatate. Trebuia sa-mi ocup timpul pe care-l mai am cu ceva“. Pâna in aceasta toamna, procesel