"Degeaba incearca postul national de radio o reforma a programelor de stiri, daca realizatorii de emisiuni construiesc cu sarg o reduta a comunismului nostalgic, a vadimismului si, mai nou, a becalismului". Cum sa reactionezi atunci cand postul national de radio iti ofera o ora de dialog cald, prietenesc, cu Dan Diaconescu? (da, este vorba despre acel Dan Diaconescu, de la OTV).
Asta s-a intamplat sambata dupa-amiaza, intr-o emisiune gazduita de Ruxandra Sararu. Sa schimbi programul? Ar fi o solutie.
Sa ramai pe post si sa-ti iei portia de umor negru? De ce nu, la urma urmei? Sau sa te ingrozesti si sa te revolti? Poate ca acesta ar fi raspunsul cel mai bun.
Sa ne intelegem: nu este o problema ca Ruxandra Sararu sau orice alt jurnalist din Romania sa-l intervieveze pe Dan Diaconescu. In fond, discutam de un personaj care merita intors pe toate fetele. Succesul de care se bucura genul de televiziune promovat de el, unul fara echivalent in tarile civilizate ale Europei, poate fi analizat din multe unghiuri.
Cine ar avea timpul, rabdarea si ficatul tare necesare pentru aceasta operatiune ar putea gasi, in final, raspunsul la multele intrebari chinuitoare despre societatea romaneasca.
Problema este ca Ruxandra Sararu nu si-a facut meseria de gazetar. Ea a facut un fel de PR de doi bani in favoarea reprezentantului manelismului TV! Credeti ca realizatorul de la postul public de radio s-a ostenit vreo secunda sa-si streseze invitatul intrebandu-l, de exemplu, daca el crede vreo iota din elucubratiile tuturor vindecatorilor si clarvazatorilor care se perinda prin studioul OTV?
Aveti impresia ca a deschis cumva discutia despre responsabilitatea jurnalistului atunci cand promoveaza lideri cu discurs extremist, nationalist si antieuropean? Va imaginati ca a avut vreo reactie atunci cand Dan Diaconescu a a
