Festivalul de la Vama Veche a fost un balon de oxigen pentru muzica romaneasca.
Muzica pe malul marii
Este cinci si jumatate dimineata pe plaja din Vama Veche. Vreo zece caini ai nimanui, si mari si mici, se joaca cu o bucurie fara margini, se rostogolesc cu picioarele-n sus prin nisip, sapa gropi, se trag de urechi, intra si se balacesc in mare, se alearga cat e plaja de lunga. In stanga, la piciorul falezei spre 2 Mai, o barca lunga, plina cu pescari, intra in apa si inainteaza intr-o tacere deplina. Zeci de perechi de tineri asteapta rasaritul, infofoliti in saci de dormit, in paturi sau in pulovere. Se tin in brate, se pupa, dorm unul pe umarul celuilalt. Langa un foc ce a durat toata noaptea, zdrangane o chitara, dar nimeni nu mai e in stare sa cante cu vocea. Dar la cluburile din sat, petrecerile sunt in toi. Este ultima strigare. Peste cateva zile, patronii vor incepe sa bata barne de lemn la ferestre sau, pur si simplu, vor da foc hardughiei. Sfarsit de sezon. Acum insa, muzica e la maximum si lumea chiuie si danseaza. Totul are legatura cu muzica. In fiecare dimineata, carciuma celebra a lui Ovidiu intampina rasaritul cu Bolero-ul lui Ravel. Astazi, insa, se aud doar franturi, pentru ca pe plaja se tine un concert. De cu seara, s-au adus ditamai boxele, s-a aranjat scena, s-au tras cablurile. Apoi incepe "nebunia": mai multi instrumentisti din genuri diferite urca pe scena pentru un jam-session electro-funky-hip-hop. Au un asemenea entuziasm, incat pare ca nu se vor mai putea opri. De altfel, acesta a fost unul din momentele de referinta in istoria celor patru editii ale festivalului Stufstock: emotia si atmosfera create.
*
Frenezie pe malul marii La cea de-a patra editie, Stufstock-ul a renuntat la valentele militante, delimitandu-se de campania "Salvati Vama Veche". Cel putin pentru moment, satul de
