Banii pe care ii primesc arbitrii romani pentru un meci de Liga I nu sunt nici multi, nici putini. Atunci din ce traiesc? Unii din afaceri, altii din salarii. Ei dau o declaratie pe proprie raspundere ca „atentiile” si pariurile nu fac casa buna cu arbitrajul.
La prima vedere e in regula, dar problema este ca nu are cine sa-i verifice. Se merge pe incredere... Este insa clar ca arbitrii care triseaza nu pot face asta la nesfarsit, fara complicitatea federatiei sau a unor cluburi.
Situatia tensionata din fotbalul romanesc a atins cote paroxistice dupa celebrele partide dintre echipele bucurestene de top. Spre deosebire de alti ani, de data aceasta cei mai sifonati au iesit arbitrii, cu numeroase acuze de coruptie. Insa nu se intampla mare lucru.
Practic, dupa balacareala de la televiziuni, la ore de maxima audienta, toata lumea tace si lucrurile o iau de la capat. Nimeni nu este interesat daca este vorba despre o partida strategica sau daca acuzele sunt inventate ori reale. Se platesc amenzi la FRF si toata lumea este impacata.
Un lucru este cert: de la promovarea arbitrilor pe baza de grade de rudenie pana la delegari ale unor brigazi dinainte stiute sau de la afaceri intre patronii de cluburi pana la relatii economice ale antrenorilor este ceva care scapa diriguitorilor fotbalului romanesc. Ceva mai mult decat ca faptul ca umbla Becali, Borcea sau Copos cu geanta de bani pentru a... stimula corectitudinea de la meciurile indirecte.
A fi sau a nu fi... arbitru?
Practic, cei aratati cu degetul sunt arbitrii de la toate esaloanele. Acestia au si alte ocupatii (de altfel un lucru absolut normal), iar daca este sa ne uitam la banii pe care-i castiga, arbitrajul este un hobby sau un microb la fel ca si sportul in care activeaza.
Indemnizatiile sunt foarte mici in comparatie cu orice slujba ar aleg
