- Editorial - nr. 194 / 3 Octombrie, 2006 Din anul 1990 incoace, am spus si am scris, ca ziarist, pana am obosit, in repetate randuri am tras semnale de alarma, timp de doua legislaturi, de la tribuna Parlamentului Romaniei, ca UDMR are un tel anume al existentei sale, un singur vis nemesesc: cel al autonomiei teritoriale pe criterii etnice! Semnalele date, inca din primele zile de dupa evenimentele din decembrie 1989, au fost cat se poate de clare: separatismul scolar, cea de-a doua limba oficiala _ maghiara, tendintele marturisite de refacere a fostei Regiuni Autonome Maghiare, indicatoarele si tablele bilingve, toate, culminand cu evenimentele dramatice de la 20 martie 1990 de la Targu-Mures, au fost intaiele zvarcoliri udemeriste pentru dobandirea unor privilegii, pentru a-si implini visurile autonomiste. Din pacate, toate semnalele romanilor ardeleni, strigatele de durere ale celor supusi umilintelor in judetele Harghita si Covasna, toate demersurile lor disperate n-au avut niciun ecou in sferele inalte ale potentatilor clipei, nu au ajuns pana la urechile surzilor si adormitilor guvernanti romani de pana acum. Surzi si orbi au fost guvernantii nostri cand, prin tactica de hartuire si prin detestabilul santaj politic, udemeristii fortau, in favoarea lor, modificarile si votarea, sub presiune parlamentara, a Legii invatamantului si a Legii functionarilor publici. Cu ceara-n urechi au fost ei si atunci cand, in inima de tara, armata Romaniei, politia, jandarmeria si SRI erau pentru udemeristii din cele doua judete _ Harghita si Covasna _ "forte de ocupatie". Iar daca romanii indrazneau sa ridice o troita sau o bisericuta pe acolo, sareau, ca arsi, hulind Biserica Ortodoxa Romana, vazuta de Márko Béla cu turlele ca niste "bulbi de ceapa". Surzi si orbi s-au dovedit guvernantii si atunci cand atrageam atentia ca, prin autonomia locala, apoi prin cea culturala _ ca