şofer care trecea pe la Deduleşti oprea, ca să-şi potolească foamea. Localnicii povestesc că şi iarna, cele câteva mese de plastic înfipte în zăpada de jumătate de metru erau mereu pline. şofer care trecea pe la Deduleşti oprea, ca să-şi potolească foamea. Localnicii povestesc că şi iarna, cele câteva mese de plastic înfipte în zăpada de jumătate de metru erau mereu pline. Acum sunt zece firme şi zece grătare. Afacerile celor zece merg la turaţie maximă, mai ales vara şi în timpul săptămânii. Cu investiţii minime, grataragii de la Deduleşti au creat aproape un brand - micii de pe Dealul Negru, cu mare căutare atât la şoferii de tiruri, cât şi la turiştii de ocazie.
La Deduleşti, lumea e pusă pe făcut bani. Concurenţa este acerbă, iar patronii, deşi gard în gard, nu vorbesc între ei şi nu se înţeleg. Mâinile dibace întorc micii pe grătarul sfârâind, iar banii curg. După spusele comercianţilor, pe cele zece grătare se fac zilnic aproape 20.000 de mititei. La 2 lei noi bucata, fiecare întreprinzător bagă în casă 40.000 RON pe zi. Aici contează vadul şi rapiditatea cu care şoferii sunt serviţi.
Ultima venită, familia Ispas este singura proprietară a terenului pe care şi-a deschis afacerea. Cu banii de la nuntă, în 1996 şi-a cumpărat un grătar şi s-a aliniat cu ceilalţi nouă. "Primul an a fost groaznic, pentru că şoferii opreau la cei mai vechi, dar pe urmă treaba a început să meargă. Am crescut de la an la an, iar acum avem în meniu şi o ciorbă, o friptură de porc sau o salată", spune Alina Ispas. În 90 la sută din cazuri, "afacerile de la marginea drumului" sunt profitabile. Popasurile se împart în două categorii: cele cu investiţii minime şi preţuri mici şi cele care, pe lângă restaurant, mai au şi un motel, o parcare mare sau o grădină cu piscină. La Topologu, de pildă, numai în ultimii doi-trei ani s-au investit în jur de 3.000.000 RON în reamenajare. Uni
