Subofiţerul Ionuţ Avădanei poartă de 14 ani uniforma militară. Doi ani şi jumătate i-a petrecut în misiuni sub egida NATO, riscându-şi viaţa în Bosnia-Herţegovina, Afganistan şi Irak. E Subofiţerul Ionuţ Avădanei poartă de 14 ani uniforma militară. Doi ani şi jumătate i-a petrecut în misiuni sub egida NATO, riscându-şi viaţa în Bosnia-Herţegovina, Afganistan şi Irak. E cadru militar al Batalionului 256 de Poliţie Militară şi, la 36 de ani ai săi, spune că armata e viaţa lui. Pentru el, carieră înseamnă armată. "Revoluţia m-a motivat" "N-aveam niciun gând să fiu militar când m-am înrolat, în 92. Voiam să-mi termin stagiul şi să scap", spune Ionuţ Avădanei. El povesteşte că primele patru luni de cazarmă au fost "un şoc". "La început m-a atras armamentul. Apoi am descoperit că cel mai mult îmi place disciplina. Cred că era ceva în mine şi înainte să intru în armată. Am realizat asta la Revoluţie, când am ieşit în stradă. Poate că Revoluţia m-a motivat să devin militar", afirmă subofiţerul. "Armata înseamnă România" După anul petrecut ca militar în termen la Târgovişte, Ionuţ Avădanei a revenit acasă, în Bucureşti, şi şi-a început cariera la Batalionul 2 Călugăreni. După 4 ani ca militar angajat, a plecat în prima sa misiune pe pământ străin, în Bosnia. "Când eşti acolo, intri în transă. Nu te gândeşti decât cum să-ţi faci treaba fără greşeală", povesteşte subofiţerul. Ajuns în România, a jurat că nu se mai duce, dar până în 2001 a mai bifat două "plecări" în Bosnia. Primul copil i s-a născut când patrula prin Sarajevo, iar de al doilea s-a bucurat în familie, înainte de a pleca, în 2005, în Irak. În 2003 a fost numit sergent-major, după care a devenit cadru militar. La capitolul "cea mai grea încercare" numeşte, fără să ezite, Afganistanul. "Patrulam printre localnici, prin deşert. A fost singura misiune în care m-am simţit vulnerabil. Mi-a fost dat să văd femei