Se spune ca politica este domeniul paradoxal in care nu exista imposibil. „Niciodata sa nu spui niciodata cand e vorba de politicieni”, ni se recomanda cu un zambet ce trimite de regula la functii si la bani.
Pornind de la principiul ca ratiunea de a exista a unui partid politic este sa ajunga la putere, pur teoretic, PD si PSD pot depasi rivalitatea din ultimii 14 ani - incetatenita deja pentru militantii partidelor si pentru electorat - si incheia o intelegere al carei scop sa fie guvernarea.
Cuvinte mari, din acelea folosite pentru a legitima minciuna, compromisul, se pot gasi: PNL a tradat principiile Aliantei, PSD s-a curatat, o cere interesul national, UE americanii, o forta superioara, bunul Dumnezeu etc. Asta daca intelegem ca, prin gestul de a numi un membru al PSD la sefia SRI, Traian Basescu peteste PSD pentru democrati.
Asa cum il descifreaza public falanga Oprescu din partidul condus de Mircea Geoana si liberalii. Dar tocmai faptul ca Basescu a devenit marul discordiei in PSD si PSD in Alianta dovedeste ca apropierea nu este posibila.
Altfel de ce ar folosi Sorin Oprescu si Calin Popescu-Tariceanu presupusa intelegere PD-PSD in campaniile lor de imagine, daca nu ar sti deja ca formula este inadmisibila pentru militantii celor doua formatiuni, in buna masura si pentru propriile electorate.
Dupa nominalizarea lui George Maior, mai multi lideri ai PSD au avertizat ca alipirea lui Traian Basescu de PSD nu e buna pentru partid. „PSD mai si pierde un pic”, a avertizat de cateva ori secretarul general Miron Mitrea intr-o emisiune la Realitatea TV.
La Antena 3, Adrian Nastase ataca pe fata conducerea partidului ca nu-si asuma rolul de opozitie acceptand oferta, iar Oprescu isi intreba sefii politici „cum se va duce el sa explice poporului pesedist” ca s-au aliat cu aceia care l-au prigonit pr
