În satul Poarta comuna Fărăgău, viaţa se desfăşoară după tipare de oamenii locului ştiute. Biserica este un punct de reper, un liant şi un loc de unde ajutorul vine necondiţionat. Lucian Moldovan, preotul paroh al locului, este de 10 ani lângă cei pe care îi păstoreşte.
Reporter: Într-un sat mic aşa ca Poarta, ne aşteptam nici să nu fie parohie. Şi totuşi există.
Lucian Moldovan: E una din parohiile mici ale judeţului. În Poarta există 70 de familii, aproximativ 160 de persoane. Din aceştia patru sunt greco-catolici, doi adventişti şi 154 sunt ortodocşi. Puţini dar deosebiţi, oameni în majoritatea lor în vârstă, credincioşi şi cu frica lui Dumnezeu. Poarta este prima mea parohie, în 1995 la terminarea Seminarului Teologic am fost repartizat aici şi aici am rămas.
Rep:. Lumea spune că aţi oferit stabilitate în toţi aceşti ani. La ce se referă?
L.M.: La faptul că înainte, fiecare preot considera Poarta un fel de haltă. Preoţii au stat o perioadă şi au plecat spre alte părţi. Adevărul este că în 1990 preotul ortodox de atunci, a trecut la greco-catolici şi a încercat o divizare a populaţiei. A reuşit să învrăjbească oamenii, dar până la urmă a fost nevoit să plece din sat pentru că rolul unui preot este să unească nu să dividă. Şi oamenii umiliţi timp de câţiva ani au ales să rămână la ortodoxie, ritul în care s-au născut şi au crescut. Dar ceea ce a reuşit acest preot să facă a fost să rupă Ercea din Poarta. Timp de sute de ani, cele două localităţi au fost o singură parohie. A ajuns apoi o “filie” a parohiei Poarta şi acum după ani de zile este independentă.
Rep.: Şi Onuca?
L.M.: Onuca este o localitate mică la 1,5 km de Poarta, unde locuiesc 30 de familii de ortodocşi. Pentru că sunt oameni în vârstă şi nu pot străbate distanţa până la Poarta, am ales să merg eu la ei. Vecerniile şi slujbele de Paşti şi de Crăciun le ţinem la dom
