Cea mai valoroasă colecţie de etnografie şi artă populară din cadrul Muzeului Etnografic Târgu Mureş este rodul muncii lui Aurel Filimon, întemeietorul cercetării etnografice mureşene.

Aurel Filimon s-a stabilit la Târgu Mureş în 1918, când avea deja în spate mulţi ani de cercetare în domeniul etnografiei. Acum se dedică achiziţionării obiectelor de muzeu, în întreaga sa activitate etnografică ghidându-se după ideile şcolii etnografice clujene. Reuşeşte astfel ca după puţin timp de la stabilirea sa la Târgu Mureş (în 1921), să organizeze în două săli ale Palatului Culturii o expoziţie de artă populară românească şi secuiască.

Memoria documentelor

Mare parte din activitatea lui Aurel Filimon a fost rezumată în actele vremii sau în lucrări de specialitate. Într-un proces-verbal din 1924 scrie "cu această ocaziune domnul Filimon face propunerea ca în ianuarie 1925 să se facă o petrecere cu un program etnografic cu care ocaziune să se aducă din judeţ feciori şi fete cu lăutarii lor, pentru a arăta jocurile vechi româneşti care încep să fie uitate. Mai departe ciobani care ştiu să cânte din fluier, trişcă şi frunze". Aurel Filimon a avut întotdeauna conştiinţa apartenenţei românilor la spiritualitatea europeană. Convingerea cercetărilor sale interbelice a fost că "(…) aici, în cutele cele mai ascunse ale Carpaţilor trebuie căutat leagănul poporului român, precum şi dovezile permanente ale iscusinţei sale, de o armonie adâncă, instinctivă, ce dă dovadă a umanismului european cel mai înalt".

Referitor la port, Filimon îşi exprimă rezultatele cercetărilor sale pentru o zonă etnografică specifică zonelor montane, specific ce se întinde din munţii Căliman până în munţii Rodnei. Concluzia sa este că acest port este de o vechime ce are elemente care coboară până în neolitic: " Oamenii păstrează reminiscenţele epocii bronzului cu atâta tradiţie tradiţio