Unele realităţi trec pe lângă noi fără să le acordăm nici cea mai mică atenţie, mai ales în mediul citadin. Trăim în adevărate "lumi paralele" care nu se întâlnesc practic niciodată. În lumea oraşului este mult mai uşor să fii un alienat un inadaptat sau un ratat. Te pierzi în mulţime, şi nu te vede şi nu te cunoaşte aproape nimeni. Omul contemporan caută prin orice mijloc să supravieţuiască-iar dacă vorbim de cultură, literatura este o formă de rezistenţă citadină în faţa morţii spiritului.

Aglaja Veteranyi şi Ada Milea

Despre romanul Aglajei Veteranyi, "De ce fierbe copilul în mămăligă", s-a vorbit destul de mult în ultimul timp, ca şi de albumul Adei Milea, cu acelaşi titlu, o vizualizare muzicală a cărţii. Dacă Aglaja s-a născut în 1962 la Bucureşti într-o familie de circari cu care a străbătut toată Europa şi s-a stabilit în Elveţia, Ada Milea s-a născut la Bistriţa, a studiat la Târgu Mureş şi a refuzat Occidentul, după o vizită în Canada. Romanul autobiografic al Aglajei, cu titlul de mai sus, pe lângă faptul că este o capodoperă ("Este cartea cea mai uluitoare pe care am citit-o în ultimii ani", Peter Bichsel; "Valoarea acestui document constă în adevărul lui, în acelaşi timp artistic şi existenţial- Mircea Cărtărescu) este o autobiografie. Aglaja a rămas cu imaginea unei Românii terifiante, văzută prin ochii copilăriei, dublată de un occident străbătut cu trupa de circ unde lucra familia sa: aşadar, o Românie de plumb înălţată de un occident refulat prin imagini suprarealiste, o stare de suflet născută într-o carte.

Dacă Aglaja a refuzat viaţa sinucizându-se în 2003 într-un spital din Zurich, Ada Milea a refuzat Occidentul, la fel cum refuză sistematic cosmopolitismul Bucureştiului mioritic sau cotidianul de multe ori fad al Bistriţei sau al Târgu Mureşului. Legătura dintre Aglaja şi Ada este apelul la sinceritate şi simplitate, şi asta