Raportul de tara a tinut capul de afis saptamâna trecuta. Pagubosii de profesie, dupa ce ne-au cainat ca nu intram la 1 ianuarie, nu au amutit. Acum au inventat alta tema. Caineaza românii ca nu se vor descurca o data intrati in UE. Adica dupa 1 ianuarie va fi jale. Ca nu stim pretul carnii, si ca laptele va fi albastru, ca nu suntem in stare sa ne descurcam cu fondurile care ne stau la dispozitie, cam ca in para malaiata in gura lui natafleata. Asta ar fi specialitatea casei. Si ce o sa fie cu specificul national? Si ce va face taranul român? Nu mare lucru. O sa mai iasa de prin cârciumi, iar cel vrednic va da navala pe câmpiile Spaniei, pe santierele italienesti, pe autobandurile nemtesti sa intinda asfalt. De chestia asta cel mult trebuie sa se ingrijoreze respectivii, nu ai nostri, care gasesc o pâine mai alba hat in Occident. România nu poate asigura acum aceste doua-trei milioane de locuri de munca, se stie. Asa ca multa filosofie aici nu incape. Buun, zice scepticul, dupa raportul de tara. Ce va face taranul am aflat, dar pensionarul? Si tineretul? Era mai bine probabil sa ramânem pe dinafara, ca sa aiba scepticii ce toca marunt din buze... Cred ca ne vom descurca, nici nu avem alta solutie. Ai vazut, zice cobea, ca ungurii cer autonomie teritoriala, tocmai acum, ca suntem asa breji la raport si toata lumea stie ca intram ca niste câini flamânzi in macelaria de la Bruxelles. Lumea s-a speriat ca astia o sa ia - zic gurile rele - Transilvania in traista si o duc la Budapesta sa o verse sub forma de praf pe masa unui premier care are nevoie ca de aer de vesti bune. Ca altfel va trece in opozitie, halit de fortele de dreapta. Si mai e si antipatic, asa ascutit ca un cutit, cu ochelarii pe nasul subtire si cu milioanele de euroi in cont (el a intrat singur mai de mult in UE, ca stie sa faca bani). Socialist, ex-comunist, dar cu ochii pe slanina si pe Transilvania