Iubirea e un sentiment inaltator atâta timp cât prin ea intelegem implinire, iar placerea de a fi impreuna „transforma aurul in verighete“. Daca la inceput orice relatie este frumoasa, partenerii incercând sa se descopere reciproc, din pacate, de multe ori, dupa o perioada, apare si reversul medaliei: indiferenta, care treptat duce la destramarea cuplului. Atractia sta la baza relatiei si fiecare dintre cei doi parteneri vede in celalalt solutia pentru fericirea la care viseaza. Sentimentul de atractie coloreaza perspectiva celor doi indragostiti, iar atributele pe care le gaseste fiecare in celalalt sunt amplificate. Ele constituie fundamentul pe care fiecare proiecteaza apoi propriile dorinte. E greu sa fii lucid(a) când avem atâta nevoie de trandete, de a oferi iubire si de a fi iubiti, de a simti caldura unui camin, a unei familii. Esential e sa intelegem ca o anumita parte a imaginii noastre despre celalalt este uneori o proiectie a propriilor noastre dorinte, o ajustare a personalitatii cu anumite calitati pentru a corespunde cu modelul perfect din mintea noastra al partenerului ideal. Dupa ce gasim acea persoana care sa corespunda cât de cât acestor cerinte, dezvoltam un comportament de indragostit sau indragostita. Fiecare dintre cei doi il copleseste pe celalalt cu gesturi care sa exprime cât mai bine iubirea ce i-o poarta. Aceasta perioada frumoasa de inceput, mai devreme sau mai târziu, incepe sa paleasca si, pe nesimtite, povestea de iubire, curata, minunata, se transforma in suferinta, indiferenta, furie. Cupluri formate din pasiune ajung sa se destrame daca le lipseste intelepciunea de a se cunoaste, de a comunica, de a incerca sa inteleaga si sa ingrijeasca relatia de iubire. De la „strategii“ de cucerire, la indiferenta Daca la inceput, barbatul dezvolta o intreaga strategie pentru a cuceri femeia pe care o iubeste, creeaza situatii, organizeaza petre