universitar, politicieni de toate rangurile s-au îmbulzit prin campusurile studenţeşti şi prin amfiteatrele facultăţilor pentru a-i aburi pe studenţi. Vorbele politice de doi lei le-au intrat universitar, politicieni de toate rangurile s-au îmbulzit prin campusurile studenţeşti şi prin amfiteatrele facultăţilor pentru a-i aburi pe studenţi. Vorbele politice de doi lei le-au intrat tinerilor pe o ureche şi le-au ieşit pe cealaltă, întrucât atenţia lor era concentrată în altă parte: fie la camerele de cămin cu paturi fără picioare şi cu saltele împuţite, fie la zacusca şi la marmelada din bagaje pe care n-au avut unde să le ducă, deoarece n-au prins un loc de cazare. De la preşedintele Traian Băsescu, care s-a trezit "la realitatea faptului că o naţiune fără o educaţie puternică are însuşi viitorul pus sub semnul întrebării", şi până la pesedistul Mircea Geoană, care a dat drumul istericalelor politice într-un spaţiu de învăţământ, toate discursurile politice au ocolit cauza hibelor din sistemul de învăţământ românesc. În ultimele guvernări, Ministerul Educaţiei a devenit un lăcaş al incompetenţei, unde este imposibil să fie gândită o reformă care să vizeze întreg traseul educaţional, de la copilul din grupa mică a grădiniţei şi până la doctoranzi. O vorbă din popor spune că peştele de la cap se-mpute. şi calitatea învăţământului românesc e alterată de cei numiţi în fruntea Educaţiei pe criterii exclusiv politice, şi nu pe criterii de competenţe profesionale.

Consiliul pentru Reforma Învăţământului şomează la greu, iar dacă dă Domnul să se reunească din an în Paşti, membrii acestuia taie frunze la câini. Ministrul educaţiei încearcă să-i prostească pe jurnaliştii din presa locală, spunându-le că va apărea o agenţie care va ierarhiza universităţile. Ar fi bine ca domnul Hărdău să se uite prin hârţoage şi să vadă că a trecut un an de când s-au înfiinţat agenţiile