Ion Săsăran este unul din actorii generaţiei de aur, un nume reprezentativ pentru scena şi cinematografia românească. La aniversarea a 50 de ani de la absolvirea Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti, l-am regăsit, acasă la el, în Târgu Mureş, într-o zi frumoasă de octombrie.
Reporter: În urmă cu doar o săptămână aţi sărbătorit 50 de ani de la absolvirea institutului. Cum a fost reîntâlnirea cu foştii colegi?
Ion Săsăran: Din păcate nu am reuşit să ajung la Bucureşti pentru acest eveniment pentru că sunt foarte ocupat cu repetiţiile noii piese care va avea premiera în curând. Dar ştiu de la colegii mei care mi-au rămas peste ani buni prieteni, că s-a lăsat cu o întâlnire deosebită, la Capşa. Am vorbit cu Draga Matei, Victor Rebengiuc, Mircea Albulescu, Dan Puican şi am stabilit că ne vom reîntâlni spre sfârşitul lunii decemebire la Craiova, în acelaşi loc în care am sărbătorit şi întâlnirea de acum 10 ani. Din păcate, de la o întâlnire la alta suntem tot mai puţini. Am fost 36 şi mai suntem 18. Amza Pellea, George Constantin, Gheorghe Cozorici, Silviu Stănculescu, Ion Buleandră sunt câteva din marile nume despre care se vorbeşte la trecut.
Rep.: Aţi absolvit institutul în 1956. Această generaţie sunteţi consideraţi cea mai bună generaţie de actori a ţării. Cum s-a întâmplat să fiţi toţi deodată în acelaşi loc?
I.S.: Este o curiozitate. Până în 1954 am fost student al Institutului de Artă Cinematografică. Apoi Institutul de Teatru şi Institutul de Cinematografie din Bu-cureşti s-au unificat cu cel de la Cluj, dând naştere I.A.T.C – I.L. Caragiale, Bucureşti. Silvia Popovici, Silviu Stănculescu şi Amza Pellea care mi-au fost prieteni foarte buni veneau de la cinematografie. În 1955 termina prima promoţie a proaspătului institut, printre absolvenţi fiind Ştefan Bănică şi Cristina Tacoi. A urmat generaţia noastră. Pe lângă