Participantii la editia din acest an a raidului Bucuresti-Dakar „Cu Papucii prin Desert-La Varf!”, au ajuns in fine la.. marginea desertului. Mai precis in Maroc, dupa ce a fost strabatut - fara peripetii majore - continentul european. Aventura de abia acum urmeaza sa inceapa. O corespondenta de la Gabriela Malcinschi.
Am ajuns la Rabat vineri la pranz, ora locala. Bagajele mele erau neobisnuite. Nu aveam multe efecte personale, ele fiind deja puse in masina inaintea plecarii lor. Si bine ca nu aveam, pentru ca a trebuit sa iau din Romania o chiulasa de Aro. Una din masinile raidului e in pana. Ca sa putem avansa, trebuie sa o reparam, adica Gigi, bravul mecanic ar raidului, trebuie sa o ingrijeasca.
Ar fi trebuit sa fiti cu mine ca sa vedeti fata mirata a vamesilor marocani cand le-am raspuns la intrebarea “Ce aveti in valiza?”, cu seninatate cu “Am o chiulasa de masina”.
Au fost destul de intrebatori, dar nu m-am lasat, si am explicat ca ne trebuie neaparat aceasta piesa, ca facem un raid umanitar si ca fara ea suntem blocati. Fata mea convingatoare si disperata i-a induiosat, desi incepusera destul de fiorosi sa imi ceara factura de la chiulasa. Ar fi fost culmea sa aduc pana aici chiulasa si sa ramana in vama.
In exteriorul aeroportului ma astepta Anca Ionita, secretar II la Ambasada Romaniei de la Rabat, impreuna cu Zacharia, soferul ambasadei de 13 ani, care vorbeste romaneste perfect. M-au dus la Institutul Sportiv Moulay Rachid, unde Serviciul Sport al Marocului a dorit sa ne ofere gazduire. Oricum, fata de programul initial, stam la Rabat doua nopti in loc de una. Masina trebuie reparata.
Directorul institutului m-a primit zambitor, spunandu-mi cu gura pana la urechi ca aici a stat Sabau. Institutul e o oaza de verdeata, langa palatul regal de la Sale, un loc atipic pentru Africa, asa cum remarcam cu unul din v
