Nu ne mai iubesc italienii. Ne-om trage noi de la Ram, dar asta nu inseamna ca stranepotii mai tin de neamuri. Articolul defaimator la adresa Romaniei are de ce sa ne puna pe ganduri: ne-a venit randul sa fim cei mai neiubiti dintre europeni. Dupa atatia altii. Cetatenii "mai vechi" ai Uniunii Europene s-au obisnuit deja sa faca haz de imagini si stereotipii. Nu degeaba se vorbeste despre generozitatea scotiana, abstinenta la alcool a irlandezilor, fidelitatea francezilor sau modestia belgiana. Mai nou, lumea s-a speriat de instalatorul si infirmiera din Polonia. Fiecare din natiunile vizate a stiut sa-si transforme asa-zisul punct slab in atu. Fiecare a facut haz de necaz, a preluat poreclele, imaginea negativa, teama si a transformat-o in pata de culoare. Noi ne simtim jigniti si reactionam prost. O discutie rationala privind defectele noastre nationale nici nu are rost. S-a vazut in 1989 ca mamaliga explodeaza si plopul face pere? S-a vazut. S-a vazut ca la nevoie stim sa ne mobilizam, ca suntem harnici, isteti, inventivi? Nici nu e nevoie de demonstratii. S-a vazut. Doar ca la pamflet si invectiva nu stim sa reactionam. A spune ziaristului italian ca nu suntem mai fiorosi ca mafia siciliana este inutil. A-i explica rational ca femeile romance nu sunt Lady Macbeth iarasi nu prea are rost. Bataliile de imagine nu se pot da cu spada in mana, cu drept la replica sau declaratii manioase. Doar si noi de noi spunem ca banatenii sunt harnici, dar zgarciti, ca ardelenii sunt seriosi, dar lenti, ca moldovenii sunt talentati, dar prea molateci, ca regatenii sunt prea iuti si nestatornici. Noi intre noi vehiculam stereotipii si imagini de care facem haz, laudandu-i pe "ai nostri" si blamandu-i pe "ai lor". Care or fi ei Ð din alt sat, din alta regiune, din alta tara. A venit randul nostru sa fim ciuca batailor in Europa. Unii se tem de muncitorul roman, altii abia il as