La intersectia strazii Alba Iulia cu Piata Libertatii, in inima Timisoarei, de cateva zile traficul rutier a devenit un joc al destinului. Soferii sunt la mila zeilor prioritatii, care hotarasc norocosii a caror caroserie va deveni opera de arta, numai buna de expus in fata Politiei Rutiere, in asteptarea unui act doveditor care sa legalizeze impactul intre automobilele care circulau la rascruce de drumuri.

Politistii rutieristi care, in acelasi timp, ar trebui sa aplice amenzi pietonilor, sa agate vitezomanii cu radarul si sa se ocupe de intretinerea birocratiei cu hartogarie, nu prea mai au timp de dirijat traficul, doar daca savantii I.P.J. Timis ar inventa un dispozitiv care sa cloneze agenti. Prin urmare, aglomeratia si ambuteiajele, transformate de sapaturile din centrul municipiului intr-o forma de arta moderna, au dus la aparitia unui dirijor care orchestreaza, uneori ore in sir, simfonia de claxoane si injuraturi a participantilor la trafic.

Cu fluierul in coltul gurii, cu mainile spintecand aerul, Romica unea, marti la pranz, doua valuri de automobile care inundau centrul si, prin fata Garnizoanei Timisoara, incercau sa avanseze spre strada Lucian Blaga. Nu conta ca unii aveau prioritate, altii nu. In fond, ce mai e prioritatea in Timisoara, daca nu un concept filosofic? Ca un adevarat politist, Romica se intelegea din priviri cu prizonierii din trafic, ii compatimea pe proprietarii de automobile, ii sanctiona pe tupeisti cu un “re’ai al dracu’”, apoi, cu un fluierat scurt, unora le dadea, altora le lua prioritatea. Timisorenii intelegeau.

Mai greu e de explicat unui cetatean strain ratacitor in Mica Viena, de ce sosia lui Adolf, camuflat in om al legii, e deschizator de drumuri al soferilor ratacitori prin “holocaustul” traficului din oras. La intersectia strazii Alba Iulia cu Piata Libertatii, in inima Timisoarei, de cateva zile traficul