A trecut mai bine de un an si jumatate de la alegerile parlamentare si prezidentiale. Chiar daca Alianta D.A. nu a castigat majoritatea parlamentara prin vot direct, victoria lui Traian Basescu a permis ca, dupa patru ani parca interminabili de opozitie chinuitoare, PSD sa plece acolo unde ii era locul, in meritata si purgatorizanta opozitie. Noua putere a fost intampinata cu urale si speranta maxima, in special de catre populatia din orase. De fapt Traian Basescu alaturi de PD si PNL erau si inca mai sunt perceputi de oameni drept ultima speranta, ultimul resort de democratie veritabila si progres real european. Ne saturasem ca Europa sa se mai uite la noi ca la un vesnic stat neocomunist. In timpul primei vizite a lui Traian Basescu pe taramul fagaduintei, George Bush parca l-a privit pe Fat-Frumos care a rapus balaurul comunist cu sapte capete, atata admiratie se citea in privirea sa. Si inclin sa cred ca printre nenumaratii pesimisti care nu-i dadeau nici macar o sansa lui Traian Basescu s-a numarat si presedintele american. In campania electorala, pe langa tema pseudodemocratiei de sub cizma iliesciana, a legii aplicate doar pentru cei care nu aveau carnet de membru PSD, a coruptiei care inlocuise statul de drept, s-a desprins ca importanta un alt subiect: programul de guvernare. Ambele structuri politice majore, care si-au masurat fortele in campania electorala prin taria argumentelor, au promis nenumarate realizari in absolut toate domeniile. O singura forta politica a ajuns sa detina parghiile pentru a pune in practica toate aceste promisiuni. Iar aceasta se numeste Alianta D.A. La peste un an si jumatate de la alegeri, se pun mai multe intrebari firesti: care sunt realizarile reale ale Aliantei? Ce si cat din programul de guvernare a fost respectat? Cum se reflecta toate acestea asupra electoratului? Recitind cu atentie Programul Aliantei D.A. mi-am dat seam