„Travailler, c’est mourir un peu...“
Alexei Grigorievici Stachanov
(apocrif)
Preambul
in analizele sociale care recurg la cercetarile de teren, ceea ce poate descumpani este tocmai faptul ca, pe masura ce intri in detaliile unei anchete, toate instrumentele incep sa se fragilizeze, argumentele se subtiaza, este aproape imposibil sa emiti o judecata care sa nu aiba aerul (diafan) al unui truism. Tocmai de aceea asemenea cercetari sint extrem de dificil de dus la capat in mod inteligent, adica ajungind la altfel de concluzii decit simple statistici ori emiterea unor locuri comune.
Sint nenumarate ópusuri din care, dupa cinci sute de pagini incarcate de date, detalii, exemple si dovezi, afli, de pilda, ca, masurind un metru si cincizeci de centimetri in inaltime, ai sanse mai mici de a deveni presedinte al Statelor Unite ale Americii decit un contracandidat de un metru nouazeci; ori ca, nascut fiind intr-o familie in care singura carte din biblioteca este cea de telefon, „risti“ mai putin sa-l citesti pe Proust la treisprezece ani decit daca parintii sint profesori universitari.
Pe scurt, exista dificultati inerente in demersurile socio-etnologice care se sprijina pe ancheta, iar ele tin de metodele si tehnicile propriu-zise ale disciplinei. Cartea Monicai Heintz, Etica muncii la romanii de azi, are cel putin acest merit: fara a evacua complet empirismul si fara a supralicita evidentele care structureaza o societate precum cea romaneasca, constientizate de mai toate fiintele ginditoare, este o cercetare serioasa si documentata. Precizia referintelor, ca si neutralitatea axiologica, pentru a folosi expresia lui Weber, fac din aceasta carte un studiu care ar trebui sa intre in bibliografiile din facultatile romanesti (si nu numai) de specialitate.
1. Tinind cont ca, in cartea Monicai Heintz, categoria stimei
