„Am etichetat invatamintul romanesc ca mediocru, nu cu rea-vointa, ci plecind de la realitate. Trebuie sa fim realisti. Sa iesim din mediocritate, daca vrem sa fim performanti.“ Afirmatia, ea insasi cit se poate de „realista“, ii apartine presedintelui Traian Basescu. A fost facuta in momentul inceperii unui nou an universitar si pe fondul unei frustrari datorata faptului ca Romania nu exista pe harta celor 500 de universitati valoroase ale lumii.
Adevarul patetic al unei afirmatii de genul „de 16 ani neglijam educatia, ceea ce explica de ce sintem atit de departe de alte tari ale lumii“ a fost strigat de milioane de voci din tara asta, incit, acum, in gura unui politician versat cum este Basescu, suna doar ca un ecou demagogic. Cu atit mai mult cu cit presedintele sustine in fruntea Ministerului Educatiei mediocritatea in persoana, un ministru al Educatiei care probeaza limitele eficientei democratiei: permite unor politicieni obscuri si nepregatiti sa descurajeze doar prin simpla lor prezenta un intreg sistem, in cazul nostru cel al educatiei.
in ultimii doi ani, am calcat pragul a mai bine de o suta de scoli din toata tara, din Dobrogea in Bucovina si din Banat in Muntenia, si un singur mare regret, venit poate prea tirziu, este pe buzele tuturor dascalilor, directorilor sau inspectorilor scolari: reforma neterminata a lui Andrei Marga. Cu toate ca nu este vizibil la nivelui societatii, mitul „Marga“ continua sa se dezvolte cu viteza exponentiala printre „educationalisti“ si nu ar fi de mirare ca in curind acesta sa faca parte din categoria Spiru Haret sau Gheorghe Lazar (scuzata sa-mi fie comparatia, poate prea hazardata!).
Am adus vorba de Andrei Marga cu convingerea ca acestui om, de care educatia are inca nevoie, i s-a facut o mare nedreptate. Pe scurt, Marga a initiat o reforma curajoasa (prima si singura) in perioada 1998-2
