Oamenii care trec pe langa noi, incarcati de daruri si fara insistente, ne pun cele mai grele intrebari. Intotdeauna, dupa. De la Dan Goanta, unul dintre rarii romani de care nu s-a lipit nici o minciunasi nici o clipa fara umor, ne-a ramas intrebarea despre sensul lumii la care lucram. Vrem o Romanie fara memorie, fara context, fara curiozitati, fara ragaz, fara umor inalt, fara jazz si blues, fara cultul lui Caragiale, fara ruptura calma de mitocanie? Daca vrem asta, atunci asta vom avea. O Romanie cu o trepidatie inchipuitasi inutila, parasita de o demnitate lasataintre ceturi indescifrabile, pe un peron departat, unde e ingrijita, din borul palariei si dintr-o politete veche, de umbra lui Ierunca. Asta vrem si am inceput, demult, acest roman sociologic gros si prost. Il continuam. Dan Goanta a incercat saindrepte lucrurile, cu mijloacele delicate si prietenesti ale omului care nu stie sa urasca, pentru ca abia are timp sa se descarce de bogatia cunostintelor si de nevoia de a le arunca intre el si oamenii din jur. Dan Goanta a facut, adica, jurnalism, pornind de la observatia ca suntem, mai intai, oamenii unui veac formidabil si, numai in cazul in care ne plictisim de ne trosneste caracterul national, oamenii unei intrigi nesfarsite, din care am facut patrie si politica. Dan Goanta a fost cel mai modern jurnalist roman si, prin urmare, a trait depus la mare distanta de centru. A murit napraznic, dupa 51 de ani incercuiti de funinginea indiferentei ostile, in zorii zilei de vineri, 29 septembrie 2006. Ar trebui saintelegem mai mult. Ar trebui saincepem cu virtutile acestui om fara alt defect decat neputinta de a administra raului ce se cuvine administrat raului. Dan Goanta a facut colectie de lucruri bune si a primit in dar o antologie de lovituri si lasitati. A adunat, rabdator, de obicei in nopti nedormite, stiinta de a face un post de radio. A scris, in Dilema,