Primele alegeri europene care vor fi organizate in Romania pun, printre altele, problema compatibilitatii si cooperarii dintre "culorile" spectrului politic intern si cele ale Parlamentului European. Dacain privinta primelor trei grupari politice de eurodeputati - populara, socialistasi liberala- exista, cu ajustarile de rigoare, "replici" nationale, cea de a patra, a verzilor, cunoaste dificultati majore in gasirea si afirmarea unor reprezentari corespunzatoare. O situatie, de altfel, comuna pentru cele 12 state ex-comuniste, care au aderat recent la UE sau sunt pe cale sa o faca. Reprezentand un domeniu in care atitudinea protestatara s-a manifestat chiar ante 1989 (cu exceptia Romaniei), ecologia a inregistrat, imediat dupa prabusirea comunismului, un relativ succes politic in noile democratii central si est-europene, exprimat prin crearea a numeroase formatiuni verzi si unele succese electorale la primele alegeri libere. Treptat insa, disparand entuziasmul inceputului, sporind dificultatile social-economice ale tranzitiei si in absenta unui autentic si riguros program, primul val al ecologismului politic central-est-european s-a stins aproape de la sine. Deschiderea procesului de largire a UE a renascut insa interesul pentru proiectul politic verde, atat din nevoia asimilarii acquis-ului comunitar privind protectia mediului de catre statele candidate, cat si din dorinta verzilor europeni de a-si amplifica prezenta prin contributia noilor veniti. Incercarile Congresului de la Roma (februarie 2004) de a crea o structura paneuropeana a verzilor si a relansa ecologia politica, inclusiv prin resuscitarea formatiunilor ecologiste in tarile candidate la aderare, nu au fost incununate de prea mare succes, din moment ce scorul inregistrat la ultimul scrutin european a fost unul stationar (41 de mandate in alianta cu "regionalistii".) Exemplul Cehiei, unde verzii au obtinu