Un David de Michelangelo la intrare: nu, nu este

Luvru, ci muzeul dintr-o suburbie a orasului Shenzen din sudul Chinei. Aici, la Dafen, se produc milioane de opere de arta anual...

Cand exporti Leonardo, Picasso sau Van Gogh cu camionul, inseamna ca "acestia" lucreaza din greu pentru tine. Un expert chinez in reproduceri reuseste, in fapt, pana la 30 de capodopere pe zi, demonstrand ca arta, la urma-urmei, tot un fel de industrie se numeste ca e.

Se estimeaza ca pe o suprafata de patru kilometri patrati se realizeaza pana la 60% din second-hand-ul artistic al Planetei. Martin Paetsch - pe www.spiegel.de - a investigat fenomenul la fata locului si are inca o cifra pentru a da dimensiunile exacte ale afacerii: 36 de milioane de dolari pe an. Atat incaseaza anonimii care se exerseaza in semnaturi ilustre.

Negustorii de arta la mana a doua nu comanda niciodata la bucata, ci numai la container. Tablourile se livreaza pe box-paleti, asemenea materialelor de constructie, fiindca - atunci cand iti faci o casa - iti trebuie si caramizi si ceva de pus pe peretii de caramida. In 1990, aici era mai rau decat in Siberia, conform amintirilor lui Huang Jiang, unul dintre antreprenorii locali de succes.

La Dafen, era saracie lucie, iar pictorii din zona nu si-ar fi imaginat vreodata ca pot castiga zeci de mii de dolari pe an.

In lunile bune, artistii lui Huang produceau pana la 50.000 de bucati, dintre care jumatate erau cumparate direct de reteaua americana de hypermarketuri Wal-Mart. Asta se intampla cam acum un deceniu si, desi statistic productia e mai mica acum, veniturile rezultate sunt considerabil mai mari.

Preturile au tot crescut, asa ca Huang foloseste numai 40 de pictori, in schimb Wu Ruiqiu, discipolul sau, dispune de peste 100, cu ajutorul carora trimite in SUA, Japonia sau Europa de Vest peste 300.000 de lucrari in fiecar