Corneliu Baba, Arlechin, ulei pe carton, 35 x29,5 cm. Pret pornire: 10.000 lei, adjudecat: 26.000 lei Posteritatea schimba de multe ori ierarhii care par de nezdruncinat. In cazul artistilor, acest lucru se intampla de cele mai multe ori pe piata de anchitati. La licitatiile de arta, artisti care nu au intrat niciodata in topuri in timpul vietii ajung sa se vanda mai bine decat maestrii consacrati. Pe piata romaneasca, consecventa ca ritm, dar imatura din punct de vedere al legislatiei si regulilor care o sustin, sunt destule exemple in care valoarea postuma de piata a unui artist a fost rasturnata. Nu si cea artistica, evaluata de studiile istoricilor de arta si, de ce nu, prin prezenta in muzee.
Daca Nicolae Vermont vindea mai scump decat Grigorescu in epoca, iar acest lucru a devenit doar o mentiune de cancan, faptul ca picturile si desenele lui Corneliu Baba sunt mult mai bine primite de colectionari decat cele ale lui H.H. Catargi poate parea ciudat, iar ascensiunea lui Jean Cheller pana la a deveni o moda, precum si plasarea artistului in topuri inaintea unor pictori cu valoare extraordinara, este la limita anomaliei. Si totusi, este de notorietate ca, la o licitatie, un tablou de Jean Cheller s-a vandut mai scump decat unul de Gheorghe Petrascu. Primul a fost un pictor chinuit, care nu s-a sfiit sa imite sau chiar sa ii falsifice pe unii dintre maestrii vremii. Fata de Petrascu a avut o afinitate aparte, care a ajuns - dupa unii istorici - chiar pana la limita falsului. Postum, piata de arta i-a oferit lui Jean Cheller un podium pe care artistul nu l-a avut niciodata in timpul vietii. Cel putin la o licitatie, Cheller a avut amatori mai pasionati, iar un Peisaj de iarna semnat Cheller s-a vandut cu o suma aprope dubla fata de un Petrascu. Probabil ca acest lucru nu se va mai repeta.
Alti pictori "razbunati" de posteritate mai sunt Ipolit
