Trecand peste traducerea de o vulgaritate cautata a titlului, cel mai recent film al Umei Thurman are unele calitati sub aparenta de comedioara ultralejera. Reusit in primul rand ca parodie, filmul ia in tarbaca toti super-eroii si supereroinele ecranului, de la Superman la Femeia fantastica si de la Supergirl la Batman. Ca orice protagonist de acest fel care se respecta, superfemeia care salveaza omenirea de la catastrofe are si un alter-ego: Jenny. Evident, Jenny este impiedicata, nevrotica, intepata si in total contrast cu bomba sexy G-girl, care iese la iveala cand America e la ananghie. Tot ce e hiperevaluat, ridicol si rizibil in astfel de filme este trecut in revista cu savoare de Ivan Reitman, care construieste o antieroina perfecta si total exagerata, care functioneaza comic in permanenta. Insa parodia evidenta nu este singura care salveaza acest film - foarte subred, de altfel, in momentele in care Uma nu se afla in cadru, foarte precar ca scenariu si foarte anemic in gaguri, in ciuda distributiei onorabile (Luke Wilson, Anna Faris, Wanda Sykes). Pe langa jocul Umei Thurman (vizibil incantata sa joace in comedie - intr-un interviu recent, ea declara ca asteapta de douazeci de ani un rol comic, dar ca pana acum regizorii nu i-au dat aceasta sansa), care exploateaza la maximum o multime de grimase, de gesturi stridente, de expresii faciale penduland intre stupoare totala, dulceata extrema, anticipare a unei crize de isterie si demnitate jignita, filmul concluzioneaza cu umor amar reactia barbatului de azi in fata unei asemenea prezente feminine supradimensionate. Matt, iubitul din film, uluit initial si cu orgoliul gonflat datorita cuceririi sale - o superfemeie precum G-girl - da bir cu fugitii in scurt timp din fata unui asemenea uragan feminin, ale carui calitati mult-visate se dovedesc insuportabile. Chiar si scena de sex salbatic pe care orice barba