Le dau o veste bună celor care înţeleg că efortul de a demola Europa creştină dezrădăcinează proiectul european şi nu vor ca aşa ceva să se întîmple: Polirom (egal Silviu Lupescu) a deschis colecţia numită "Tradiţia creştină". Sînt de acord că, odată cu nevoia de a simula cît mai plauzibil libertatea democratică (sîntem în ’90), piaţa cărţii a fost invadată de titluri religioase. Au apărut clasici şi marginali, au fost prizaţi autori de vîrf şi proletari ai misionarismului, dar ceea ce ne aduce acum casa ieşeană are, voi arăta, altă ţinută. Noua colecţie ne propune texte patristice bilingve, în ediţii cu solidă îngrijire. Ieşim din faza recuperării ostentative şi dezorganizate. Intrăm - să vedem pentru cîtă vreme - în etapa de lux. Ediţia patristică profesionistă este un standard al culturilor majore, aşa că nu ne miră desincronizarea noastră şi pe acest plan. Luaţi, în contrapartidă, cazul Franţei, ţară a laicităţii de principiu. Acolo, Părinţii Bisericii au fost "naţionalizaţi" prin intermediul galicanismului ecleziastic, asociat cu regalitatea sacră, ca temelie a francităţii. De la Ioan Cassian, Ghenadie al Marsiliei sau Irineu de Lyon, pînă la Port Royal, Părinţii Bisericii au fost stîlpii Vechiului Regim. Graţie universalismului patristic, un Bossuet îi preda Delfinului pasaje din... Ps-Dionysie Areopagitul, multă vreme "anexat", printr-o suprapunere apocrifă, cu Saint-Denis, arhiepiscop legendar al Parisului... Maurinii, ordin monastic dedicat ediţiei patristice, s-au impus drept strămoşi ai filologiei moderne. În secolul XIX, abatele Migne publica faimoasa lui Patrologie - sute de volume in quarto, cu texte integrale din Părinţii latini şi greci: nici un editor nu a întreprins vreodată o operă mai ambiţioasă, mai laborioasă şi (desigur) mai supusă greşelii de tipar. În ultimii ani de război, în Franţa ocupată, doi viitori cardinali - H. De Lubac şi Jean