Pentru a treia oara in ultimii 13 ani, Steven Ausnit, unicul fiu in viata al marelui industrias din perioada interbelica, este prezent la Resita, locul de care il leaga amintirile copilariei. El este insotit de sotia Anne Mary, si cumnata, Nuria Gimeno Ausnit, sotia fratelui decedat. Steven isi aminteste ca in copilarie venea adesea la Resita, unde tatal sau, Max Ausnit, avea actiuni la UDR, actualul Combinat Siderurgic Resita. Din acele vremuri, memoria a retinut o asezare cu case mici, fara blocuri, oameni primitori, al caror mod de viata era influentat de disciplina nemteasca. Chiar daca au trecut aproape 70 de ani, isi aminteste de vilele Klaus si Ciresnaia, de Otto, soferul personal, si de un anume Nicolae, "unul care tinea orice secret". A fost nevoit sa paraseasca tara exact in ziua in care a inceput razboiul. "Tata, care era un om exceptional si avea darul sa se faca iubit de toata lumea, a intuit perfect ce avea sa urmeze. Ma aflam la Resita, in vacanta, cand tata mi-a telegrafiat sa ma intorc de indata la Bucuresti, apoi m-a urcat intr-un avion special si m-a trimis la scoala in Anglia. Aveam doar 15 ani si n-am crezut ca ma voi intoarce acasa dupa 54 de ani", povesteste batranul in varsta de 82 de ani. Cu toate acestea, Steven Ausnit se fereste sa vorbeasca despre afacerile tatalui sau cu Regele Carol al II-lea, in afara de o intamplare ce putea sa-i fie fatala: "Carol al II-lea l-a acuzat pe tata ca a furat bani din propria companie, drept pentru care a fost judecat si inchis la Jilava, unde Corneliu Zelea Codreanu a incercat sa-l omoare. Mai tarziu, tata mi-a povestit ca s-a ascuns dupa niste dulapuri, si in felul acesta a reusit sa scape de cei ce venisera sa-l ucida". Dupa razboi, ajutat de un prieten aviator, Matei Ghica, dar si de cativa diplomati francezi, Max Ausnit a reusit sa fuga in Egipt, iar de acolo in America, unde a luat-o de la inceput