Ca orice viitor gentleman, micul Harry Potter a studiat la scoala sa de vrajitori Hogwarts si nobilul joc de bridge. Aceasta era singura disciplina din programul de invatamant la care vrajitoriile erau interzise. Nicio clarviziune care sa permita privirea prn cartile adversarului, niciun As in plus fata de cei patru si nici un mijloc magic pentru a face Riga sa stea inaintea fursetei nu erau ingaduite.
Micii vrajitori trebuia sa se urce doar cu agerimea mintii tocmai ca sa facaa fata la situatii cand magia nu i-ar fi putut ajuta.
La o ora de curs, Wilhemina Grubby-Plank, profa de creaturi magice, care preda la cumul si bridge-ul, puse pe tabla dona de mai sus. Tema era felul in care declarantul din Sud poate sa realizeze 3 FA pe atacul de Valet de caro.
Acest atac este firesc, isi spusera elevii si se apucara sa mediteze asupra donei.
Draco Malfoy, care tinea sa se remarce, lua cuvantul si spuse ca jocul e relativ simplu pentru declarant daca insa el joaca perfect. Acesta poate lua atacul cu Asul de la mort si va desface trefla. Vest va lasa sa treaca de doua ori si apoi va lua cu Asul. Din acest moment, declarantul nu mai are probleme. Numai ca trebuie sa plece cu caro spre Dama si sa lase pica la flancuri. Va realiza astfel o pica, trei carale, trei trefle si doua cupe.
- Usor de zis, interveni Harry Potter. Dar greu de facut la masa.
Mai sigur este, spuse Harry, ca la prima levata, declarantul va pune mic de la mort el va fi pus in esec de aparare tot cu conditia ca flancul sa fie atent. Astfel, Est ar lua prima levata cu Riga de caro, ar returna pica mica, pentru ca Valetul a negat Dama de caro la Vest. Sud o sa puna Valet de pica, luat de Vest cu Dama si pica din nou pica. Acum Est nu va trebui sa ia cu Asul pentru ca nu mai are nicio repriza, ci va lasa levata la Riga din Sud. Acesta va juca apoi trefla si acum Vest ia cu Asu
