"Daca o cultura poate fi masurata prin muzee, institutii de stiinta, biblioteci si arhive, atunci Romania se poate considera ca ocupand un loc de cinste in randul statelor culturale."
Cu aceste cuvinte isi incepea arhiepiscopul Raymund Netzhammer notatiile de joi, 25 aprilie 1907, parca voind sa se indeparteze de tulburarile politice ale acelor zile.
Impresia lui urma, in acea zi, vizitei facute la Institutul Meteorologic din Bucuresti. Amplasat pe o suprafata special rezervata in partea de sus a Parcului Carol I (astazi destinatia principala mai bine cunoscuta publicului este cea de observator astronomic), institutul in sine era o creatie a epocii lui Carol I si exista din anul 1884. Fundarea propriu-zisa din Parc dateaza din 1908, dar institutul functiona deja cand Raymund Netzhammer il vizita cu atata interes.
Dupa ce descrie cladirile si mai ales aparatura - moderna pentru acea vreme - care i-a fost aratata de gazde, dar si performantele institutului - la acea data, colecta zilnic informatii de la 417 statii -, arhiepiscopul noteaza: "Din aceasta vizita am tras mai multe invataminte decat din oricate prelegeri privind serviciul meteorologic. Acum nutresc si mai multa stima fata de directiunea si functionarii acestui Institut curat, de care se ingrijesc atat de mult".
La nici o saptamana de la aceasta vizita, tanarul, pe atunci, profesor Alexandru Tzigara-Samurcas (avea doar 35 de ani) il aduce pe Raymund Netzhammer la Muzeul de Arta Nationala proaspat infiintat, unde Samurcas functiona de un an ca director. In Jurnal, autorul numeste Muzeul, probabil mai degraba pentru cititorul de limba germana, "etnografic". De fapt, conform viziunii lui Samurcas si a colaboratorilor sai, Muzeul era gandit ca mai mult decat unul etnografic. O spune si titulatura lui ulterioara, pentru ca, in 1938, el se numea deja Muzeul National Carol I, iar sectiunea l
