Parca niciodata nu mi s-a parut mai vizibil suflul miraculos al locului asupra "facatorilor de frumos", precum in expozitia din acest miez de septembrie a celor 11 artisti, ce-au trudit purificandu-se, in abia trecuta vara, in tainitele zidirii manastiresti de la Dervent. Lacas cu densa incarcatura sacra, inflorit pe urmele legendarei adastari pe aceste meleaguri nord-dunarene a Sfantului Apostol Andrei, crestinatorul semintiilor de pe aici. Magia unei asemenea conjunctii, sub pavaza luminoasa a acestui milenar simbol, dintre realitatea istorica si ravna creativa a uniu manunchi de plasticieni contemporani avea sa se implineasca, la Galeria "Artis", intr-o vibranta stare de gratie artistica si reverie spirituala.

Dominanta evenimentului evocat este data de raporturile de o sinceritate si o candoare unanim impartasite fata de mediul ambiant si de incarcatura lui semnificativa. Dar si fata de modelul de colegialitate artistica instaurat nevoit intre toti protagonistii, si, mai ales, fata de simplitatea si naturaletea imboldului plamaditor, trait cu intensitate, dar fara exaltare mistica, potrivit unei domestice omenii acoperite de har. Impresia aceasta mi s-a conturat pe masura ce parcurgeam, acompaniat de unii dintre participanti, lucrarile expuse, fiecare purtand un inteles, o poveste, un fior de inspitatie revelata.

Dincolo de toate acestea, fireste, staruie amprenta concreta, obiectiva a acestei vietuiri artistice in vatra monastica a Derventului. Fara a insista in comentarii de amanunt, incerc sa reliefez ceea ce consider a fi suma implinirilor care personalizeaza in chip distinct "ctitoria" artistica de la Dervent, atat de intelept si cu flexibila intelegere dovedita pentru expresia contemporana a reveriei si conceptiei plastice a participantilor, de Episcopia Tomisului, dar mai cu seama de staretia Manastirii Dervent. O conlucrare cordiala si lu