Desi pelerinajul politicienilor pe la CNSAS continua, devine tot mai limpede ca Dosariada e pe cale sa-si dea duhul. Fara a fi lasat in urma altceva decât un lung sir de scandaluri mediatice. S-a confirmat astfel adevarul ca in România o minune nu tine mai mult de trei zile. Avem astfel posibilitatea de a purcede la o intreprindere analitica. Si anume, de a face o radiografie a cauzelor si mijloacelor prin care un proces mai mult decât normal, teoretic administrat de prevederi legale stricte, s-a transformat intr-o brambureala prin care si-a croit drum manipularea. Dosariada se inscrie in ceea ce am putea defini, dupa decembrie 1989, lungul sir de pericole exagerate pâna dincolo de granitele bunului-simt sau chiar inventate. Printre aceste momente in care, gratie manipularii perfide a opiniei publice, s-au creat pericole artificiale, pe fondul carora Marii Sforari sa-si faca jocurile lor murdare: teroristii din decembrie 1989, conspiratia strainatatii impotriva tarisoarei noastre dragi, strainii care vin sa ne cumpere economia pe nimic, lovitura de stat din 13 iunie 1990, teroristul Omar Hayssam, coruptia. Raportata la aceste momente, Dosariada isi evidentiaza un caracter de pericol artificial de o rara evidenta. In decembrie 1989, pericolul terorist se intemeia totusi p e un fapt real: cineva imita pacanitul pustilor mitraliera. Mineriada din 14-15 iunie 1990 a izvorât tot din inventarea unui pericol: regimul FSN-ist era tinta unor lovituri de stat. Si in acest caz, faptele de la care s-a plecat in exagerarea manipulatoare aveau un sâmbure de adevar: violentele din 13 iunie 1990. Anticoruptia, momentul cel mai apropiat in timp de Dosariada, s-a bazat si ea pe mecanismele exagerarii peste marginile bunului-simt a unui pericol real: coruptia. Coruptia ajunsese sa fie infatisata drept radacina tuturor relelor din România ultimilor ani: de la cel moral pâna la cel econo