Securitatea nationala este un bun public, cetateanul fiind beneficiarul eforturilor statului. Politica de securitate nationala este in acest caz nu numai o politica publica, dar devine una din cele mai importante politici. In perioadele de destindere internationala, de evolutie liniarasi predictibilitate a sistemului international se poate intampla ca politica de securitate nationala sa fie secundarain comparatie cu alte politici. Dar, din pacate, nu ne aflam intr-o astfel de epoca. In cei cinci ani scursi de la 9/11 multe iluzii si sperante s-au destramat, turbulenta intuita deja la sfarsitul Razboiului Rece accentuandu-se. Ne aflam intr-o plina epoca a radicalismelor, iar sensul acestei formule nu este deloc numai unul ideologic. Nu ne referim numai la radicalizarea elementelor extremiste islamiste. In egala masura, asistam la radicalizarea problematicii resurselor, in special a energiei sau a problematicii migratiei ilegale internationale. Dupa cum anticipa suplimentul pentru 2006 al revistei The Economist, vom trai periculos in urmatorii ani. In aceste conditii, politica de securitate nationala devine din nou cea mai importanta politica publicasi este absolut clara nevoia Romaniei de a se racorda efortului statelor occidentale de a-si moderniza institutiile si adapta politicile pentru a face fata provocarilor de securitate ale anilor ce vin. Preluand mesajul lui Nial Fergusson, putem spune ca nici Romania nu trebuie sa lase globalizarea sa se scufunde. Insa pentru asta este nevoie sa scoatem sistemul de securitate nationala din faza cantitativa a constructiei institutionale si sa trecem la initierea sau poate accelerarea fazei urmatoare a abordarii calitative a asigurarii eficientei functionale (rezultate maxime cu resursele actuale) si legitimitatii interne a functionarii sistemului. Un astfel de efort, de garantare a eficientei si legitimitatii in sistemul de s