Când, la examenul de bacalaureat, examinatorul l-a invitat pe candidat să enumere şirurile de munţi ai patriei, acesta a ripostat, cu candoare: - "de la nord la sud sau de la sud la nord?". Efectul, deşi nestudiat, s-a văzut la notă. Dacă, tot aşa, ne punem întrebarea unde începe şi unde sfârşeşte Europa, o precizare se impune, privind punctul de reper. Un bărbat ilustru care a călătorit cu decenii în urmă în România, dar căruia abia în una din săptămânile trecute i s-a dezvelit statuia în Capitală, generalul Charles de Gaulle, vedea Europa întinzându-se de la Atlantic în Urali, o cuprinzătoare formulă cu dublu conţinut, geografic şi geopolitic.

Europa primului deceniu al celui de al treilea mileniu sau, dacă ne mângâie o boare de pedanterie, aceea de la întâi ianuarie 2007 începe la Atlantic şi se termină la Marea Neagră. Sunt, ce-i drept, şi câţiva mari iniţiaţi care, înştiinţaţi că podişul carpatin a fost, prin multe milenii, leagănul civilizaţiei europene, inversează formula, începând Europa de la Marea Neagră către ţărmurile Oceanului Atlantic. Este de presupus că, şi în această viziune, Europa rămâne aceeaşi - ultima peninsulă a marii Asii. Problema este a mersului acelor de ceasornic.

Având a mistui România şi Bulgaria, la scurtă vreme istorică după ce a absorbit alte multe state central şi nord-europene, Uniunea Europeană pretinde o perioadă digestivă de mai mulţi ani, foamea ei de spaţiu fiind, deocamdată, saturată. Dl. Schumann, strămoşul actualei Uniuni Europene, ar fi cu siguranţă uimit aflând, în etericele ţinuturi în care spiritul său ager planează, de cei mai noi componenţi ai partidei. încă mai uimiţi, stupefiaţi chiar, ar fi acei nenumărabili conaţionali ai noştri care, trecând în veşnicie sub comunism, nu mai sperau în căderea acestuia, presupunând doar că, prin lucrarea timpului, regimul va căpăta o faţă umană. N-au bănuit