Tata si fiu, revenire peste timp si dincolo de timp. Muzeul National Cotroceni gazduieste, pana saptamana viitoare, o expozitie de referinta pentru creatia celui care a fost Alexandru Tipoia, secondata de o selectie reprezentativa din opera ultimilor ani a lui George Tzipoia, fiul marelui artist. Un adevarat regal, miniretrospectiva Alexandru Tipoia, care urmareste etapele majore ale evolutiei sale - se afla sub semnul unei binevenite restituiri; o reconsiderare valorica a ultimului "clasic-modern" al generatiei sale, - "veriga importanta in lantul artelor plastice romanesti". "Opera sa - comenteaza George Tzipoia - face legatura intre generatia anterioara, reprezentata de artisti precum Ghiata, Catargi, Ciucurencu, Baba, Tuculescu si mai tinerilor confrati Paul Gherasim, Pacea, Alin Gheorghiu, Niculiu, Marin Gherasim, Bernea. Dar mai important - continua George Tzipoia - face legatura de substanta plastica, de cercetare unica si inconfundabila, care n-a mai existat pana la el si nici dupa el". Catalogul celor doua personale, reunite sub genericul "Destine artistice: Alexandru Tipoia- George Tzipoia"- Aripi si Stele (documente ale existentei), are meritul de a deschide un camp larg pentru o perceptie unitara a operei tatalui, intr-un sensibil dialog cu cea a fiului, care ma insoteste, intr-un parcurs lamuritor, printre printre compozitii cu chei, simfonii fantastice, instrumente muzicale de o magnifica armonie, drumuri barate, cetati imaginare, alaturi de un peisaj din Assisi, printre portretele si autoportretele lui Alexandru Tipoia, miraculos absorbite in spatiul mistic al Cuhniei. "A avut vocatia singularitatii absolute, a neinregimentarii, a pasiunii adanci si a perfectiunii". Un portret sumar, care exprima esenta artei, a pictorului si a omului Alexandru Tipoia, vazut si simtit (de catre fiul care i-a urmat drumul) pana in strafundurile constiintei si daruirii s