Intr-una din garsonierele Centrului Maternal din cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC) Dolj, Marinela Urâta a avut posibilitatea sa isi adoarma in brate bebelusul, sa il schimbe si sa ii dea sa manânce. Marinela Urâta este o femeie simpla, care nu stie carte, asa cum singura marturiseste. Nu stie nici macar ce vârsta are, iar „buletinul l-a uitat acasa“, nu isi aminteste nici ziua când a devenit mama, când a adus pe lume bebelusul sau pe ceilalti trei copii pe care ii are acasa. Se exprima cu mare greutate si se poarta stângace cu copilasul, „cu greu reusind sa il linisteasca atunci când plânge, nestiutoare când trebuie sa ii prepare biberonul cu lapte sau când trebuie sa il schimbe“, dupa cum marturisesc angajatii DGASPC Dolj. Desi a asteptat cu mari emotii gasirea copilasului, joi noapte a avut câteva „tentative“ sa plece din Centrul Maternal, exprimându-si dorinta de a merge acasa, la Motatei, ingrijorata fiind de soarta celorlalti copii, a „babei“ (soacra - n.r.), a sotului, dar si a vacii din gospodarie, cumparata cu „bani de la banca“. Schimbati in haine curate primite de la femeile adapostite in centrul maternal sau cu hainute oferite de angajatii Directiei, femeia impreuna cu copilul si-au petrecut noaptea de joi intr-o camera calduroasa, mobilata corespunzator, cu patut pentru bebelus, televizor color, baie. „Ce-om mânca noi o mânca si Ionel, dar suntem impreuna“ Marinela Urâta sustine ca nici o secunda nu a vrut sa isi paraseasca bebelusul, l-a lasat doar temporar in spital in ingrijirea doctorilor pentru a se duce acasa la ceilalti copii. Desi micutul i-a fost gasit, este foarte suparata pe cea care i-l furase din spital, sustinând ca ar baga-o „in puscarie pe viata“ pentru fapta ei. „Joi, m-a anuntat politia ca l-au gasit pe asta micu', pe Ionel... I-am pus numele lui ta'so, ca si l-a dorit mult! Am fost suparati s