Când am vazut prima oara la TV reclama cu omul acela caruia i-au pus o picatura de lipici pe fiecare pantof si l-au fixat de tavan, nu mi-a venit sa cred. Dar când am vazut cu ochii mei o astfel de realizare m-am convins. In sala aia imensa erau o multime de oameni lipiti de tavan, care stateau linistiti cu capul in jos. La o masa, oficialitatile numarau, pentru decontare, tuburile de Loctite folosite, procurate de la o firma agreata, fara licitatie. Am vrut sa ma lamuresc si eu de ce stateau oamenii aceia ca niste lilieci. Remarcând impotenta mea fizica, intelectuala si politica, oficialii mi-au raspuns cu multa amabilitate. Indicând primul grup de atârnati, am intrebat ce-i cu ei. Mi-au raspuns ca sunt politicieni si au fost atârnati astfel ca sa le vina mintea la cap; deci mintea lor se afla in pozitia opusa capului. Si cum ii dezlipiti?, am intrebat. Mi-au raspuns ca nu se pot dezlipi; sunt dezlegati la siret si cad. - Tu ce-ai facut, il intreb pe unul. - Unii colegi din partid l-au criticat pe sef si la excluderea lor nu ne-am exprimat convingator indignarea. Acum stim ca un partid trebuie sa manifeste unitate de granit in jurul conducatorului iubit. Toti politicienii si-au recunoscut greselile si li s-au desfacut sireturile. La iesire, ziaristii si televiziunile. - Dumneavoastra sunteti politicienii cazuti in cap? - Voi n-aveti alta treaba decât sa inventati. Cum poti cadea in ceva ce nu ai. Intr-alta parte, un grup galagios. Cer lamuriri. - Sunt intelectuali. - Si ce-au facut? - Tocmai, ca nu fac nimic. Nu vor sa coboare, vor sa intoarcem sala cu 180 de grade pentru ca tavanul sa devina podea. Da-i coborâm simplu. Le marim salariul si le asiguram niste contracte cu statul. In alta parte a tavanului, intr-o zona foarte inalta, alt grup compact. - Sunt informatorii. Au ajuns acolo suindu-se pe dosare. Cu cât dosarul e mai gros cu atât ajungi mai sus. Asa-i la no