De cateva luni, o alta carte esentializata la maximum tulbura mediile spirituale si intelectuale ale Occidentului: "On Bullshit", de Harry G. Frankfurt, opuscul de 67 de pagini, format sub A5. In cele ce urmeaza, vom vedea in ce mod devine "bullshit"-ul sport national la romani, dezvoltand definitii si descriind efecte, prin persoane care in toata viata lor habar n-au avut ca practica zilnic ceva ce se numeste "bullshit". Adica, cel putin, vorba-n vant. Professor Emeritus si insidiosul distructiv Dintotdeauna, ideile mari au fost scurte si limpezi, iar cartile mari au fost cuprinse in pagini putine. Cateva exemple: regizorul Michelangelo Antonioni si-a bazat scenariul filmului "Blow-up" pe cele cateva (9) pagini ale prozei intitulate "Funigei", scrisa de cubanezul Julio Cortazar. Celebrul film "Calauza" ("Stalker"), in regia lui Andrei Tarkovski, s-a bazat pe o proza de mici dimensiuni, "Picnic la marginea drumului", de Arkadi si Boris Strugatki. Harry Gordon Frankfurt, continuator de filosofie morala si Professor of Philosophy Emeritus la Princeton University, este autorul cartilor "The Reasons of Love", "Necessity, Volition, and Love" si "The importance of What We Care About". El ne da definitii cat mai aproape de realitate. Toata lumea stie ca cea mai inradacinata conceptie despre lumea in care traim e cultura imensa a bullshit-ului, a vrajelii. Bullshit-ul este un termen generic de abuz, fara o semnificatie literala specifica. Fenomenul este vast si amorf, nesupus descrierilor chirurgicale. O falsa reprezentare, deceptionanta, prin pretentia de minciuna nedovedibila, dar presimtita, dedusa din gandurile, sentimentele sau atitudinile unei persoane ar fi o pista de urmat. Actiunea de bullshit/vrajeala e efectuata in mod deliberat de catre subiect. O minciunica cu efecte potential pozitive? Poate, dar de cele mai multe ori, afirmatii fara acoperire, cu girul "cuno