Reactia initiala la publicarea datelor despre somajul din Statele Unite a fost extrem de prompta: “Sell stocks and buy dollars!”. Pietele de capital internationale au vizitat imediat zona rosie iar dolarul s-a intarit la cea mai mare valoare din ultimele luni.
Pesimistii au preluat carma
Faptul ca economia americana a creat in luna Septembrie numai 51.000 de noi locuri de munca (fata de 120.000-125.000 estimari) pare la prima vedere o stire rea. Dar in conditiile in care cifra aferenta lunii August a fost revizuita pozitiv la 188.000 fata de 128.000, iar rata somajului a scazut la 4,6% fata de 4,7% imaginea de ansamblu se schimba radical.
Se “pozitiveaza”, daca vreti. Economia isi mentine turatia motoarelor, nu da semne de “relanti”, iar sansele ca FED-ul sa reduca dobanda de referinta la dolar in primul trimestru scad de la 30% (cat erau anterior publicarii datelor) la mai putin de 10%. Automat, randamentul bond-urilor la 10 ani a sarit de la 4,6% la 4,7% in numai cateva minute.
O rata a somajului de 4,6% este cumva la limita aparitiei presiunilor inflationiste ca urmare a cresterii costurilor cu forta de munca. Pe masura ce economia se dezvolta si are nevoie de mai mult personal dar numarul celor dornici de angajare scade, singura posibilitate de a-i determina pe acestia sa se angajeze este de a le oferi un “pachet salarial” mai atractiv.
Sindicatele atat asteapta: noi angajati cu salarii mai mari decat cei existenti. Imediat vor face presiuni pentru uniformizarea veniturilor membrilor si de aici poate rezulta cresterea costului cu forta de munca si cresterea preturilor de livrare ale companiilor. In plus, o cantitate mai mare de bani disponibili pentru consum poate duce si ea la cresterea preturilor.
Daca economia nu “slabeste”, se prea poate ca cererea de petrol din piata sa creasca. In plus,