A murit, la 92 de ani, celebrul globe-trotter Neculai Ghimpu. Acum 30 de ani, deja pensionar, s-a incumetat si a inconjurat cu talpa Pamantul, aducand marturii olografe ale vointei sale din partea unor prim-ministri si chiar sefi de state. Cand s-a intors la Bucuresti, nu mai avea casuta gla curteh de pe strada Sergent Somoiog Constantin, de langa lacul Floreasca. Nicolae Ceausescu hotarase sa faca in zona zgarie-nori, iar locatarii, expropriati, fusesera mutati prin Pantelimon. Proiectul a cazut - panza de apa freatica il interzicea - dar fostii proprietari nu si-au reprimit casele, desi, dupa T90, si le-au revendicat. Dimpotriva, ICRAL a vandut casa, printr-o manarie. Neculai Ghimpu a crezut, pana la ultima suflare, ca barem Fondul Proprietatea il va despagubi. S-a inselat, asemenea multor altor mii de mici proprietari, obiect al inca unei mari cacealmale post-decembriste. El, cel putin, a avut taria sa refuze oferta unor samsari de a-i cumpara cu o zecime drepturile. Multi altii au cedat si cedeaza. Cuponiada lui Vacaroiu, se repeta, mai hraparet, in retrocedarile lui Tariceanu. Desigur, cu exceptii. Familia Hohenzollern a reprimit palate si mii de hectare, mai avand pe rol si alte proprietati. Cineva va reintra in Hanul lui Manuc, refacut acum 35 de ani dintr-o ruina. Un Sutu, de 86 de ani, aflat pe la Viena, cere, prin emisari, vreo treime din pamantul tarii basca sediile BNR, Politiei etc., iar autoritatile cauta discret solitii. Si bani. Pe la vecinii din Vest, retrocedarile s-au incheiat de peste zece ani, iar despagubirile s-au limitat la cateva zeci de mii de dolari. La noi, ma astept sa apara si vreun mostenitor al lui Stefan cel Mare, revendicand gPohta ce-am pohtit, Moldova si Tara Romaneascah, precum si Transilvania lui Decebal. Sau contravaloarea, din Buget.