Avea 13 ani cand a disparut, in apri-lie 2000. Parintii si-au vandut apar-tamentul pentru a-l cauta zi si noapte. L-au revazut luna trecuta, iar mama nu l-a mai putut recunoaste decat dupa semnele din nastere. A disparut in aprilie 2000, iar parintii si-au vandut apartamentul pentru a-l cauta zi si noapte. A fost gasit abia in septembrie 2006 printr-o minune.
La data de 15 aprilie 2000, Marian Santea, din satul Tartaria, judetul Alba, pe atunci in varsta de 13 ani, disparea fara urma de acasa, in timp ce parintii sai erau la serviciu. Toate eforturile lor de a-l gasi s-au dovedit inutile. Parca intrase in pamant. Si, desi familia Santea mai avea inca trei baieti in afara de Marian, parintii s-au straduit din rasputeri sa-l gaseasca, mai ales ca baiatul avea si dizabilitati intelectuale. Au mers la Politie, au anuntat in presa locala, unde s-a publicat in repetate randuri fotografia pentru a putea fi cumva identificat. Mai mult, familia Santea si-a vandut apartamentul pe care-l avea in Cugir, iar tatal, ramas somer, a pornit in cautarea copilului. Desi e surd, tatal si-a cautat zi si noapte copilul prin toata tara, petrecand zile intregi prin gari si prin autogari cu fotografia lui in mana.
DROMOMAN. N-a reusit sa dea de urma lui... Au trecut saptamani, luni, ani intregi. Marian deprinsese viata de ratacitor, era ba la Oradea, ba la Cluj-Napoca, ba la Arad, ba la Intorsura Buzaului, ba pe Litoral. Cersea, fura impreuna cu cei de-o seama cu el, intr-un cuvant supravietuia, numai el stie cum. Cateodata era prins si batut. Alteori mai avea si el parte de cate un crampei de viata omeneasca, pe la asezamintele sociale, precum cel al Filantropiei Ortodoxe din Alba-Iulia, mai primea cate ceva de mila la biserici, la cantinele sociale... In general insa, dormea prin boscheti si rabda de foame zile in sir. Pana intr-o zi cand, intrand intr-o biserica din Sibiu
