Manastirea Logresti, asezata intr-o pitoreasca vale marginita de-o parte de o padure de tei, si de alta de salcâmi, poarta hramul Sfintii Ioachim si Ana. Ctitorit in 1718 si recladit in caramida in 1769, aici a fost intâi schitul „Sfintii Voievozi“. Dupa Iosif Ieromonahul - primul ctitor - Costache Pandia a facut la 1785 un act de inchinare a ctitoriei sale catre Episcopia de Râmnic. De-a lungul anilor, schitul a fost inzestrat de ctitorii sai cu pamânt si o moara de apa pe Amaradia. Viata calugareasca asezata aici a functionat cu mari intreruperi, unul dintre motive fiind starea de continua degradare a bisericii. Reparatii s-au facut putine si la intervale mari. Prima reconsolidare dateaza abia din a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Intre 1830 - 1840, a servit ca biserica de mir cu hramul „Sfintii Voievozi“. Dupa secularizarea averilor manastiresti, sfântul locas a fost parasit. Este restaurat de proprietarii mosiei Logresti, intre 1911 - 1914. Primul razboi mondial impiedica insa redeschiderea schitului pentru credinciosi. Biserica incepe iar sa se ruineze. Pe 17 noiembrie 1940, dupa o restaurare realizata la indemnul IPS Nifon Criveanu, biserica este resfintita, alegându-se ca hram Sfintii Ioachim si Ana. Pe toata perioada regimului comunist, schitul a fost inchis din nou. Incepând cu 1990, se repun bazele vietii monahale, schitul este redeschis de maicutele de la Manastirea Polovragi, iar in 1992 devine manastire. Astazi, 19 vietuitoare se ingrijesc de pastrarea sfintelor taine la Manastitrea Logresti. Manastirea Logresti, asezata intr-o pitoreasca vale marginita de-o parte de o padure de tei, si de alta de salcâmi, poarta hramul Sfintii Ioachim si Ana. Ctitorit in 1718 si recladit in caramida in 1769, aici a fost intâi schitul „Sfintii Voievozi“. Dupa Iosif Ieromonahul - primul ctitor - Costache Pandia a facut la 1785 un act de inchinare a ctitoriei sale ca