Candidatul care a suscitat cele mai multe discutii, la vremea respectiva, a fost cel maghiar, L??szl?? Kov??cs. El se ocupa astazi de taxe si uniunea vamala, dupa o cariera politica impresionanta, inainte si dupa 1989. Daca tot a inceput si la noi discutia despre nominalizarea pentru functia de comisar european, n-ar strica sa vedem cum au procedat si altii. Si cel mai bine ar fi sa ne raportam la optiunile statelor care au aderat la 1 mai 2004, pentru ca foarte multe dintre ele s-au confruntat cu probleme similare. Membrii mai vechi, s-ar putea spune, si-au rodat deja mecanismele de "crestere" a comisarilor europeni - ca, de altfel, si a europarlamentarilor. Si chiar a ministrilor din cabinetele nationale, care, se stie, se intrunesc sub egida diverselor formule de lucru ale Consiliului UE. Noii veniti vor fi nevoiti sa se socializeze intr-un astfel de mediu, iar peste zece-doisprezece ani se va ajunge, si pentru ei, la situatia fericita in care vor avea candidati pregatiti sa-si asume orice portofoliu din cadrul Comisiei. Dar, pina atunci, poate ca se va reusi reforma institutionala, astfel incit Comisia sa fie mai mica si sa nu fie nevoie de atitea forte. Candidatul care a suscitat cele mai multe discutii, la vremea respectiva, a fost cel maghiar, László Kovács. El se ocupa astazi de taxe si uniunea vamala, dupa o cariera politica impresionanta, inainte si dupa 1989. Ca activist al partidului comunist maghiar, a urcat in ierarhia de partid si de stat, ajungind ministru adjunct de externe. Intr-o perioada in care Ungaria dadea tonul reformelor in lagarul socialist, Kovács a fost printre cei care au reformat partidul comunist, impunindu-l pe noua piata democratica. A devenit, ulterior, sef de partid, dar a avut prudenta sa nu tinda la functia de prim-ministru, tocmai pentru a nu fi atacat de adversari pentru trecutul sau. Si-a construit, in acelasi timp, o respectab