„Totul a început la 13- 14 ani. Pe atunci am intrat într-un cerc de prieteni care ascultau rock, punk. Era prin ’90 şi ceva. Am început cu alcool. Eram puşti şi credeam că ce fac este tare. Nici nu mai ştiu când am început «să bag». Prima dată am încercat ketamină. De acolo am trecut la altele mai grele”, a început C.C . Dacă-l întrebi câţi ani are nu ştie ce să-ţi spună: 17 sau 29. Prima cifră reprezintă numărul anilor pe care i-a primit ca pedeapsă. Braşoveanul pare un bărbat obişnuit, poate cu o privire mai ciudată şi cu tatuaje care nu mai pot fi acoperite de haine. A ţinut morţiş ca numele să-i fie păstrat secret, însă nu s-a sfiit să se lase fotografiat. A fost condamnat pentru omor deosebit de grav însă el spune că „a luat 17 ani din cauza unor oameni care toacă banii statului”. Se referă la organele de anchetă şi de judecată…

„Eram globe-trotter. Eram din Braşov, dar stăteam peste tot. Aveam prieteni mulţi astfel că plecam pe drumuri mai tot timpul. Nu aveam o stabilitate. Nu locuiam la Braşov, la Bucureşti. Locuiam pur şi simplu în… România. Între mine şi părinţi se crease o prăpastie. Mă credeam un neînţeles. Mi-a plăcut mult Cioran şi mi se părea că e cel mai bine dacă sufăr, ca să capăt anumite experienţe totale. La un moment dat nu mai ştiam cine sunt. Nu mai conta decât să mai treacă o singură zi, să mai bag o doză”, îşi aduce aminte bărbatul.

Bărbatul pare să fie cult. Limbajul său este expresiv, fluent, cu un umor negru. Pe atunci îşi câştiga banii din furtişaguri şi mici înşelăciuni. „Îmi place să spun că eram un oportunist, nu că furam. Drogurile mi-au afecat creierul şi aveam impresia că sunt de neatins, că nimeni nu mă va prinde. Apoi am început să-mi pierd prietenii. Sora mea a murit şi nu am putut să fiu alături de familie în acel moment. Eram în drum spre Sighişoara şi am avut o dorinţă să sun acasă. A răspuns tata şi l-am întreba